Prelucrare CNC din Cupru

Caracteristicile diferitelor materiale din cupru și sugestii de selecție: 1) Cupru pur (cupru): cea mai bună conductivitate electrică și termică, potrivit pentru componente electrice și de răcire; 2) Alamă (aliaj cupru-zinc): rezistență și rezistență la uzură mai bune, proprietăți bune de prelucrare, potrivit pentru articole sanitare, articole metalice; 3) Bronz (aliaj cupru-staniu): rezistență ridicată, rezistent la uzură, rezistent la coroziune, potrivit pentru rulmenți, angrenaje și alte piese mecanice; 4) Cupro-nichel (aliaj cupru-nichel): rezistență excelentă la coroziune și tenacitate la temperaturi scăzute, potrivit pentru inginerie marină și instrumente precise. La selecție, este necesar să se ia în considerare conductivitatea electrică, rezistența, rezistența la coroziune și costul.

Materialul din cupru este relativ moale, ușor de prelucrat la precizie ridicată: precizia dimensională poate atinge ±0.005mm, toleranța geometrică poate atinge 0.01mm/m; rugozitatea suprafeței prin prelucrare precisă și polisare poate atinge Ra0.02μm (efect oglindă). Pentru aplicații generale, precizia economică de prelucrare este ±0.01mm, rugozitatea suprafeței Ra0.8μm; aplicațiile de înaltă precizie pot atinge ±0.002mm, iar prin rectificare precisă se poate obține o calitate superioară a suprafeței. Calitatea suprafeței după prelucrare poate fi îmbunătățită în continuare prin polisare și galvanizare ulterioară.

Metode de prevenire a oxidării și schimbării culorii produselor din cupru: 1) Utilizarea lichidului de așchiere special pentru cupru în timpul prelucrării, formând un film de protecție; 2) Efectuarea tratamentului superficial în timp util după prelucrare, cum ar fi galvanizarea (nichelare, cromare, aurire etc.) poate izola eficient aerul; 3) Pentru produsele care nu necesită conductivitate electrică, se poate efectua vopsire sau tratament de pasivare; 4) Utilizarea agentului de protecție special pentru cupru, formând un film protector transparent; 5) Ambalarea sub vid sau cu hârtie impermeabilă, evitând mediul umed; 6) Menținerea mediului de depozitare uscat, evitând contactul cu gaze corozive. Vă putem oferi soluția cea mai potrivită împotriva oxidării în funcție de mediul dvs. de utilizare.

Principalele motive pentru care costul prelucrării cuprului este mai mare decât al oțelului: 1) Costul materiilor prime: prețul de piață al cuprului este mult mai mare decât al oțelului obișnuit; 2) Eficiența prelucrării: cupru este mai moale, la prelucrare generează ușor zgări de așchiere, necesită schimbarea mai frecventă a sculei, reducând eficiența prelucrării; 3) Costul sculei: prelucrarea cuprului necesită scule mai scumpe, de obicei din carbură metalică sau diamant; 4) Tratamentul superficial: produsele din cupru necesită adesea procese de tratament superficial mai complexe pentru a preveni oxidarea; 5) Controlul calității: produsele din cupru sunt adesea utilizate în ocazii de înaltă precizie, cerințele de inspecție sunt mai stricte, crescând costul controlului calității. Dar proprietățile excelente ale cuprului îl fac indispensabil în anumite aplicații.

Principalele diferențe de performanță la prelucrare între alamă și bronz: 1) Performanța de așchiere: alama (în special alama cu plumb) are performanță excelentă de așchiere, așchiile se rup ușor, calitatea suprafeței este bună; bronzul (cum ar fi bronzul cu staniu) are rezistență la așchiere mai mare, așchiile sunt mai tenace, necesită optimizarea parametrilor de așchiere; 2) Calitatea suprafeței: alama obține mai ușor o suprafață cu finețe ridicată; bronzul după prelucrare poate necesita mai multă prelucrare de polisare; 3) Rezistența la uzură: bronzul este de obicei mai rezistent la uzură decât alama, potrivit pentru fabricarea rulmenților și altor piese rezistente la uzură; 4) Conductivitatea termică: conductivitatea termică a alamei este superioară bronzului, mai potrivită pentru componente de răcire; 5) Sudabilitatea: alama are sudabilitate mai bună, bronzul este mai dificil de sudat. Vom ajusta procesul tehnologic în funcție de caracteristicile materialului pentru a asigura cel mai bun efect de prelucrare.

Metode comune de tratament superficial pentru produsele din cupru: 1) Galvanizare: aurire (îmbunătățirea conductivității și rezistenței la coroziune), argintare (cea mai bună conductivitate), nichelare (îmbunătățirea rezistenței la uzură), cromare (estetică și rezistentă la coroziune); 2) Tratament chimic: oxidare colorare (obținerea diferitelor culori), tratament de pasivare (formarea unui film protector împotriva oxidării); 3) Tratament mecanic: sablare (efect mat), polisare (de la polisare obișnuită la polisare oglindă); 4) Tratament cu acoperire: vopsire, pulverizare cu pulbere (potrivit pentru decorare și protecție în medii specifice); 5) Polisare electrolitică: obținerea unei finețe extreme a suprafeței și a performanței de rezistență la coroziune; 6) Placare prin imersie: cum ar fi cositorire, zincare etc., îmbunătățirea performanței de sudare sau protecție împotriva oxidării. Alegerea metodei de tratament superficial trebuie să țină cont de mediul de utilizare și cerințele de performanță.